bucati

mi-e somn. si-n jurul meu se aud sunete ciudate. am oprit muzica. azi mirosea pe strada a lemne arse in soba. iar mie-mi zbura prin minte iarna cu zapada si fantome. bunicul, saracul, nu m-a speriat niciodata. dar mi-era asa de teama de el. si-acum il astept uneori sa apara din spatele unei usi.. sunt atat de multe usi in casa aceea.
era intuneric dimineata. m-am pierdut in cautarea paharului cu apa si a pastilei.. nu am vazut valurile care ma inconjoara, pescarusii care cauta mancare, urmele de talpi din nisip, razele strecurate printre nori.. in culori.. si-n alb negru.
mireasma de scortisoara se cam stinge. incerc acum sa o improspatez si sa desenez si alte linii pe albastrul meu nocturn. sa visez in culori si parfumat.

sa plec odata..

a venit frigul, incep sa visez iar ca sunt la Paris. si, de fapt, chiar as vrea sa fiu acolo, jur. singura. asa cum sunt eu mereu. eu cu mine. sa-nghet pe strazi, sa fac poze, sa plang ca fraiera uitandu-ma la oameni sau privind la copacii slabiti de lipsa verdelui.. sa vorbesc o franceza limpede. sa ma topesc de placere in cafenele cu oameni care traiesc. atat. traiesc. sa beau cafea cu riscul sa-mi supar stomacul. sa am parul si mai negru.. si mai lung.. sa port bascute tricotate, saluri moi si colorate, hainute stramte, gri si albastre, cizme calduroase si genti mari, in care sa imi incapa cartile, ceaiul, portofelul, ipodul, strugurelul cu aroma de cirese, tocul de ochelari, servetelele, telefonul, pixurile, manusile.. sa am prieteni tineri si veseli. sa traiesc cliseul parizian. sa scap de niste sfori care ma strang prea tare. sa ma simt eu libera. nu stiu de ce, pentru mine aceasta libertatea miroase a tot ce imi trece prin minte cand visez la Paris. acel loc unde simt ca mi-e locul.

imi doresc sa fiu singura. tot singura. invat sa traiesc cu dorinta asta.
vreau sa ma trezesc cumva, sa pot sa plec.. sa plec odata.. sa tai toate sforile..

all the right moves

de ce oare? pentru ca-mi place sound-ul..

bancuri

ca sa depasim momentele lacrimogene de seceta, sa ne amuzam putin:

Un cuplu mergea cu masina pe un drum de tara fara sa-si spuna un cuvant. O discutie anterioara se transformase in cearta si niciunul dintre ei nu voia sa se dea batut. Trecand prin dreptul unui grajd cu magari, capre si porci, sotul intreaba flegmatic:

- Neamuri de-ale tale?

- Da, raspunde femeia, socri si cumnati..

O femeie da un anunt la matrimoniale: “Caut barbat cu urmatoarele calitati: sa nu ma bata, sa nu fuga de la mine si sa fie bun in pat”. Primeste multe telefoane, dar un tip vine chiar la usa: – Buna, sint Bob. Nu am maini, deci n-o sa te bat si nu am picioare, deci n-am cum sa fug. – Si de unde stiu eu ca esti bun in pat? – Pai n-am batut la usa?

Un cuplu intr-o masina  pe serpentine.

Sotia: dragul meu, doresc sa divortez  si motivul va fi impotenta ta.

El: calm, mareste viteza. 

Ea:la partaj voi cere casa, custodia copiilor, conturile din banca si o pensie alimentara foarte mare.

El: mareste viteza. 

Ea: Bine, dar tu nu-ti doresti nimic??? 

El: Am tot ce imi trebuie acum 

Ea: Bine,dar ce ai tu si eu nu am???

El: Airbag….. 

La finalul unui mare război virtual între romani şi americani, se hotărăşte ca pacea să fie marcată printr-o luptă de câini reali care să hotărască învingătorul. Vin americanii cu o javră imensă, cât un taur. Romani, cu un căţel, lung şi plat. Începe lupta. Nici nu trec 2 secunde şi câinele americanilor e transformat într-un morman de carne. Americanii:

- Bă, sunteţi nebuni? Ştiţi voi câte milioane de dolari am cheltuit pe programe de modificare genetică, pentru obţinerea câinelui ăsta?

La care romani:

- Da’ voi ştiţi cât de greu este să faci operaţii estetice pe crocodili?!

O fetită vede pe stradă un cătel care tocmai facea vrute si nevrute cu o catelusă si il intreabă pe tatăl său ce fac.

Tatăl, jenat, ii raspunde:

- Catelusa nu vrea să se ducă acasă si cainele incearcă s-o ducă el acasa.

- Ahaa…e ca ieri cu mama, noroc ca se tinea bine de lavoar, altfel postasul o ducea in mod sigur la postă…

O profesoara noua incearca sa predea lectii de psihologie unor copii. Ea intra in clasa spunand:

- Cine crede ca e prost, sa se ridice in picioare!

Dupa citeva secunde, se ridica in picioare Dexter. Profesoara i se adreseaza:

- Tu de ce crezi ca esti prost?

- Nu sunt prost, doamna, dar imi parea rau sa stati in picioare numai dumneavoastra!

Dintr-o fabrică de cherestea iese un individ cu o roabă de talaj. Paznicul îl opreşte şi-i zice:

- Hei, tu ce ai acolo?

- Nimic dom’ne, doar talaj.

- Bine, treci.

În aceeaşi zi, acelaşi domn şi tot cu o roabă plină cu talaj trece de cinci ori. Paznicul îl opreşte mirat şi-l întreabă:

- Domnule te-am observat că ai trecut de cinci ori cu câte o roabă plină; poţi să-mi spui şi mie ce faci cu atâta talaj?!

- Nu fac domne nimic cu talajul, mie-mi trebuie roabele.

Odata, eram cu nevasta-mea in pat si ma intrebam si eu, asa, “o fi avut, n-o fi avut?”. Pana la urma am zis sa intreb cu voce tare, nu numai in gand, dar mai pe ocolite si i-am zis: –

Auzi, cum se face ca nu stiu niciodata cand ai orgasm?  - Pai n-are rost sa te tot sun la serviciu si sa te deranjez pentru atata lucru…

afurisita..

afurisita seceta.. in forma de vant aspru de toamna si frunze geloase.. cu aroma amara de ceai verde.. cu dorinte si amintiri acoperite de-un covor gros tesut din fosnete.. ascunsa printre crengi.. plutind pe-un lac pustiu.. si racorita de-un apus de foc.. scapata din nori perfect aliniati si pregatiti pentru inec..

afurisita seceta.. ce-mi usturi buzele si-mi uiti visele la primul clipit..  si-mi rupi bucatele din degete.. si-mi usuci nerabdarea.. si-mi gonesti sangele prin vene pana aproape de explozie..

afurisita seceta.. ce vii purtata de vorbe rostite in soapta in parul meu rece.. vorbe din vieti trecute ce-au inviat din priviri cu dorinta..

afurisita seceta.. nu stii ca eu te-am chemat?

anybody there?

eu una stau cam prost cu inspiratia. as putea sa-ncep sa povestesc prostii, de genul sambata si duminica am dormit cate 5 ore pe noapte => ieri am fost zombi la birou.. unele firme sunt cam nesimtite si se joaca intr-un mare fel cu nervii “candidatilor”.. la teatru nu am fost de 3 saptamani si nu ma incanta acest lucru.. zilele de marti si joi sunt infernale pt ca plec la 8 dimineata de-acasa si ma-ntorc la 9 seara.. mi-ar placea sa ma plimb mai des cu masina, dar unde?? undeee?? n-am mai fcut si eu niste poze, n-am mai iesit la o plimbare, de dulcegarii m-am plictisit repede [nimic nou aici]..
daaaar! dar! ascult muzica buna si “cu mesaj”, zambesc des, iar fluturasii de la ochelari prind viata uneori ))
am reusit scurta performanta de a lasa deoparte house, grey si alte cateva seriale si sa vad 2 filme. filme!! bine, sa revad unul dintre ele.. closer si julie& julia. foarte misto amandoua. nimic in comun. din fericire

oare dragii mei cativa cititori fideli ce mai fac? ce filme mai vad? ce carti mai citesc? ce muzici mai asculta?

november. first.

am fugit putin din bucuresti. pana la bunica-mea. am depasit pragul psihologic de 100 km/h, dupa cum ma laudam azi. eu la volan adica..
ieri am vrut sa fac poze si nu am avut la ce. curtea era goala. atat de goala ca puteam vedea cine trece pe ulita din casa. pisicile, intr-o permanenta fuga in si afara din casa. iar eu suficient de obosita si plictisita incat sa ma multumesc doar sa stau cu talpile lipite de soba. nici macar amintirea copilariei nu mi-a adus vreun zambet. asta poate si pentru ca nu ma astepta acolo prietenia veche de 15 ani.
insa trebuia sa fug. sa simt aerul de iarna si mirosul de lemne pe foc.
azi am vazut cateva flori si niste frunze galbene pe bolta. matzele stateau la un moment dat incolacite una in jurul alteia. dar una dintre ele a fugit inainte sa le “prind”. asa ca pun aici impreuna cu ce-am mai vazut in ultima vreme..

…

ne jucam de-a binele si raul in fiecare zi. de parca n-am sti cum se-mpletesc continuu. uneori, am impresia ca vrei sa omori speranta prin vorbe. si-atunci sunt furioasa. si mi se-nnegreste privirea. si ma irita vocile din jurul meu. si plec trista cu gandul de a hoinari.
ma-ntorc apoi la tine si-mi zdruncini lumea..

103. atatea trepte sunt.

…..

martea viitoare promit ca numar cate trepte urc la metrou la universitate. caci sunt multe.
nu sunt buna de actrita atunci cand trebuie sa fiu. zau asa.
incepe sa-mi placa sa beau cafea. si alte derivate.
3 metri pot insemna, uneori, ani lumina. trist.
am mers mult pe jos ieri si azi. rusinos e ca ma dor picioarele. uitasem ca asa sunt eu, plimbareata.
vinul fiert, baut stand culcat in pat, are efecte foooarte interesante..
stii, mi-ai facut toamna frumoasa. cand mi-ai amintit ca-mi sta mai bine zambind. si cu parul desfacut.

you there

mi-ai cam furat inspiratia. si ma faci sa rosesc cam des. sa-mi cam fie teama de stanga si de dreapta mea, de asemenea. si-n plus, astept atingerea aceea.. ooo.. in ce hal o astept..

impresii

in seara asta sunt intr-o stare suspect de buna. desi e frig ca naiba in casa si gandul ca dupa dusul fierbinte urmeaza patul rece ma face sa urasc mosnegii din bloc care prefera sa faca turturi decat sa mai platim ceva in plus.. iar de iesit in oras nu am chef. deocamdata..
anyway. starea buna vine de la o chestie un pic ciudata: am avut o intalnire cu o tipa de la o firma de recrutare si am plecat de-acolo cu gandul “uite, dom’le, mai sunt si oameni capabili sa poarte o discutie normala pe tema schimbarii de job zilele astea”. dupa ce acum 2 zile o mandra a considerat ca cel mai important aspect al unui interviu cu un om care lucreaza de 3 ani este sa afli de ce a ales liceul pe care l-a absolvit.. alegere petrecuta acum.. 8 ani [lucru pe care l-a aflat doar pt ca m-a pus sa-i scriu intr-o stupizenie de fisa].
revenind la tipa de azi, pot sa zic cu mana pe inima ca nu voi regreta ora petrecuta cu ea, chiar si daca rezultatul nu va fi cel dorit. si asta pentru ca a stiut sa faca dintr-o chestie devenita o vanzare cu orice pret a propriei persoane un dialog sincer cu un om care vrea sa evolueze profesional. si-atat. fara intrebari tampite, gen “unde te vezi peste 5″ ani sau “care sunt calitatile/defectele tale” etc. eu una nu stiu unde ma vad peste 2 zile, iar calitatile mele pot fi descrise mai bine de cei care au avut chef sa ma cunoasca. defecte nu am, evident ))))))
cam asta cu interviul. sper sa mearga bine si mai departe.
in alta ordine de idei, ma bucur de toamna. 2 w/e-uri consecutive la mare, teatru, carti, ceai, spaniola.. si sper ca lista sa se mareasca. vine sfarsitul de an, urmeaza sa devin melancolica, dar presimt ca va fi altfel acum..
deocamdata ma rasfat cu un pahar de vin rosu de tara, dulce..
si cu frumusetea asta de femeie..

tag

m-a tagguit Boby pe Facebook.. dar eu nu ma simt in pielea mea acolo.. asa ca am scris aici..
daca vreti sa-mpartasiti si voi, feel free! eu una ma retrag cu o cana de Fervex si cu gandurile lui Eliade..

Daca eram o luna, as fi fost… iulie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost… sambata dimineata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost… amurg
Daca eram un animal marin, as fi fost… o steluta de mare
Daca eram o directie, as fi fost … la dreapta
Daca eram o virtute, as fi fost… adevar
Daca eram o personalitate istorica … Missy
Daca eram o planeta, as fi fost… jupiter
Daca eram un lichid, as fi fost… o ciocolata calda.. alba
Daca eram o pasare, as fi fost… un pescarus
Daca eram o planta, as fi fost … un brad
Daca eram o piatra, as fi fost… rubin
Daca eram un tip de vreme, as fi fost… un inceput de toamna
Daca eram un instrument muzical, as fi fost… un pian
Daca eram o emotie, as fi fost… o emotie de toamna
Daca eram un sunet, as fi fost… un cantec de greiere
Daca eram un element, as fi fost… apa
Daca eram un cantec, as fi fost.. Is this love – Whitesnake
Daca eram un film, as fi fost… Jeux d’enfants
Daca eram o carte, as fi fost… Paula – Isabel Allende
Daca eram un fel de mancare, as fi fost… o clatita cu dulceata de afine
Daca eram un oras, as fi fost…Paris
Daca eram un gust, as fi fost….dulce
Daca eram o aroma, as fi fost… scortisoara
Daca eram o culoare, as fi fost… turcoaz
Daca eram un material, as fi fost… panza topita
Daca eram un cuvant, as fi fost… “intrebare”
Daca eram o parte a corpului, as fi fost… gatul
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost… tristetea
Daca eram o materie de scoala, as fi fost… botanica
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost… Jerry
Daca eram o forma, as fi fost… un cerc
Daca eram un numar as fi fost…18
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost… o sanie
Daca eram o haina, as fi fost… un sal pufos

zbor

m-ai transformat in fluture. si chiar de maine nu voi mai fi, mi-ai dat cele mai frumoase aripi. acele aripi turcoaz. cu margini caramizii. si buline furate din cerul de desupra marii mele dragi. si firicele din nisipul unde-am desenat zambetele noastre..
catifelate ca o piersica proaspat spalata. si delicate ca un sarut nevinovat pe coltul buzelor.
si-atunci cand se vor frange, voi sti ca n-ai vrut sa mi le frangi tu. ci timpul care ne-a adus aici un pic cam tarziu.. si poate-l voi ierta.

eu si ea

asa cum imi place.. zbuciumata.. deja creatoare de dependenta.. dorul permanent e demult instalat.. tocmai m-am intors de la..

oboseala nu se simte.. doar zambetul imi sta permanent pe chip.

sunt indragostita!

minuni?

am pierdut deja cele mai pretioase ore de somn. ochii ma ustura.
azi am retrait imaginea a 4 ani pe care ii ingropasem. aceeasi aglomeratie. aceeasi mare de oameni revarsata pe trepte mai late acum. o multime de alte trepte de urcat. ca si cum drumul pe care mergi cand vrei ceva important trebuie sa fie un pic anevoios. acel trotuar pe care nu aveam voie se circulam deschis pasilor mei. imaginea din departare a locului unde am intrat simpla si am iesit zbuciumata. usa care mi-a deschis calea unor intrebari nesfarsite. 2 ore de curiozitate amestecata cu un pic de nervi si optimism. prima oara e mai greu.
cafea. pentru niste maini neobisnuite sa-i circule prin vene cofeina amestecata cu lapte. si-au inceput sa tremure. si ele, si tot trupul.
si-apoi enigma dezlegata: asteptarea continua stiind de ce. am cazut in propria-mi capcana, dispusa fiind sa primesc pedeapsa. iubirea nu e pentru mine. doar noaptea.. si plaja cu apa turcoaz.. si tigara aprinsa.. si tainele sporite.. si florile.. si ochii.. si buzele.. si mormintele..

luliboy – ieri

infometata si destul de obosita, sun eu la interfon. raspunsul intarzie.. o fi pe la bucatarie, curge apa in chiuveta, merge teveul.. sun pe mobil. mama mea e la policlinica. nu mai merge dimineata de cand cu greva. tata e la serviciu. fratele, la fel.
eu, ca de obicei, nu am cheile la mine. ce-i de facut? provizii cu toblerone alb si schweppes bitter lemon. miscat fundul pana in spatele blocului [ca am si bagaje] si stat in parculetul de langa cimitir. sarmanii locatari, ce-au de suportat cu copilasii din ziua de azi. culmea, azi e ziua cand nu am nici ipodul la mine, nici cartea mironei, nici manualul de spaniola. o culme si mai mare e ca n-am patit faze de-astea niciodata pana acum. si nu mai sunt asa tanara..
distractia a durat vreo ora jumate. noroc cu minutele din dotare si cu sudoku pe telefon.
dupa atata suferinta, m-a rasfatat cineva cu un papanas pufos. si cu flori. eee… ce viata…

ah, inca un pic de muzica..

noi doua..

am adus niste poze.. cu o cladire, niste stalpi si cateva barcute. cu cerul in acuarela pe alocuri. cu valuri si capatul acela de lume unde probabil ca se afla toate raspunsurile. cu acel coltisor preferat al meu. cu bucati din mine rupte si lasate acolo. ascunse sub multele mele cicatrici. cu demonii mei.

ma-ntreaba lumea daca m-am potolit pe anul asta si pot sa astept pana invie soarele. eu nu sunt sigura. evident ca deja mi-e dor de tine..

emotie..

pentru ca am visat frumos.. pentru ca m-am trezit cu mult inainte de vreme.. pentru ca am inghetat fugind putin din imbratisarea ta.. pentru ca ne-am dorit acelasi lucru stupid.. pentru ca ma ustura ochii si mi-e foame.. si vreau cana mea de lapte cald cu miere.. si sarutul tau matinal..

ma primesti inapoi, asa-i? sa-mi frangi putin trupul inainte sa apara soarele..

tot tie..

azi se sufoca de dor. ar urla, din nou. a pierdut sirul noptilor in care adoarme cu visul in brate. gelozia incepe sa-i soarba din vene. dorinta si neputina sunt la cutite. si trec zilele fara sa poata scoate o vorba. caci esti departe, iar ea se teme de demoni.

me again

sa zicem ca azi sunt un pic fericita. dar foarte putin. de ce? pentru ca am scos niste poze de-ale mele care urmeaza sa-mi atarne pe pereti si am ramas uimita de cat de bine arata “pe hartie”.

cateva exemple, ca sa ma mai laud si eu putin:

pentru ca sunt iar singurica si e iar liniste si pace. pentru ca mi-am facut mere coapte. pentru ca am vazut vreo 4 episoade din “house md”. pentru ca a fost frumos afara si eu am hoinarit singura prin oras cu muzica in urechi si ochelarii de soare pe nas

nu sunt fericita pentru ca puteam fi la mare. dar sa speram ca merita sacrificiul..

suficient.